Fotbalul te duce oriunde, mai ales când dragostea pentru sportul rege este mai presus de orice. Este şi cazul constănţeanului Gabi Zahiu, care a ajuns acum să se considere deja un gorjean după cei peste 12 ani petrecuţi pe meleagurile lui Brâncuşi. Fostul antrenor al Pandurilor priveşte atât în trecut, cât şi în viitor, iar constatarea este una singură: schimbarea i-a marcat viaţa la fiecare pas.    

 Reporter: Deşi nu eşti gorjean, ai petrecut destui ani pe aceste meleaguri… Cum ai ajuns aici şi cum te-ai înţeles cu oltenii?
Gabi Zahiu: Păi din momentul în care am ajuns aici, m-am înţeles foarte bine şi nu am mai plecat! Îmi aduc aminte că am ajuns la Târgu Jiu pentru că m-a vrut domnul Condescu, la recomandarea domnului Sandu Boc, odată cu promovarea Pandurilor din Liga a III-a în Liga a II-a, prin 2001. Am zis să încerc şi eu. Şi am tot încercat de atunci prin Gorj…  

 Rep.: Care ar fi cele mai plăcute amintiri care te leagă de Gorj?
G.Z.: Adevărul e că sunt multe. Dar cele mai frumoase ar fi acelea când am reuşit două promovări, una cu Minerul Motru şi una cu Pandurii 2. Dincolo de fotbal, ar fi faptul că mi-am câştigat mulţi prieteni acolo. De aceea poate am rămas atâta timp. Îmi aduc aminte şi de o fază comică. În 2001 eram antrenor la Pandurii şi am avut un amical cu Senaco Novaci, acolo unde apăra atunci şi Rică Răducanu, iar echipa din Târgu Jiu a beneficiat de o lovitură de la 11 metri. Tot ne întrebam cine să bată, iar Petre maseorul s-a ridicat în picioare şi mi-a zis că vrea el. Până la urmă l-am lăsat, dar marea problemă a fost pentru Rică pentru că nu ştia în ce parte să se uite ca să se arunce. Ei bine, Petre avea un defect la ochi şi avea privirea cam încrucişată!

 Rep.: Bănuiesc că ai şi regrete. Care ar fi unul dintre ele?
G.Z.: Sincer, sunt multe şi regretele. De exemplu, faptul că nu am putut să mă bat la promovare pentru prima ligă, cu Pandurii. Pare de-a dreptul comico-tragic, dar mă ofticam de fiecare dată când eram promovat director tehnic… De aceea, la un momendat, am ajuns că cred că poate promovarea nu e bună!

 Rep.: În fotbal, ai experimentat aproape toate ipostazele. Ai fost şi antrenor la băieţi, dar şi la fete… Cât de uşor sau cât de greu a fost?
G.Z.: Pentru mine a fost de fiecare dată o experienţă plăcută şi totodată o provocare. Când am preluat echipa de fete eram liber de contract şi, sincer, a fost mai uşor să colaborez cu fetele. Erau mult mai ascultătoare şi mai modeste, dar şi mai ambiţioase!  

 Rep.: De-a lungul anilor, ai ajuns să cunoşti destul de bine fotbalul gorjean. Care a fost cel mai bun jucător gorjean pe care l-ai avut vreodată sub comanda ta?
G.Z.: Acum poate o să ziceţi că m-am implicat şi sentimental, dar Adi Popescu a fost pe departe preferatul meu. A avut şi valoare şi caracter şi nici nu ştiţi cât de mult mi-a părut rău că a avut atâta ghinion. Aşa că şi eu am încercat să-l ajut în perioada aia pentru că şi el m-a ajutat pe mine. 

 Rep.: Care crezi că a fost cel mai bun antrenor care l-a avut vreodată Gorjul, eventual, Pandurii?
G.Z.: În mod categoric Petre Grigoraş. Şi nu vorbesc acum de pritenia care mă leagă de el, ci pur fotbalistic. Pentru simplul fapt că a făcut istorie la Târgu Jiu, a schimbat mentalitatea atât a jucătorilor, cât şi a conducerii, din punctul meu de vedere este cel mai valoros antrenor care a trecut pe aici. 

 Rep.: Cum priveşti schimbarea de la Pandurii, Grigoraş-Pustai?
G.Z.: Nu ştiu cât de mult mă aşteptam să plece Grig… Dar, aducerea lui Pustai în locul său e o alegere bună acum. Eventual Pustai poate să continue acum ce a început Grig. Pentru că este un om serios şi un bun profesionist. Ca și personalitate, ca şi stil de joc, bineînţeles că fiecare antrenor îşi impune propriul lui stil şi cu cât reuşeste mai repede, cu atât e mai bine pentru echipă.

 Rep.: Te-ai reîntoarce în fotbal dacă ţi s-ar propune să mai antrenezi echipa din Târgu Jiu cu formula actuală?
G.Z.: Bineînţeles ca da. Doar fotbalul a fost viaţa mea şi oricând m-aş întoarce la marea mea dragoste. Cu atât mai mult cu cât, actuala generaţie de la Pandurii consider că este cea mai bună din istoria clubului. Deci aş fi şi onorat pe deasupra.

 Rep.: Cât de mult te-a surprins Pandurii în acest sezon?
G.Z.: Pe mine nu m-a surprins deloc pentru că trebuia să se vadă odată rodul muncii lui Grig. Şi chiar nu era departe de a se vedea până la capăt. Iar jucătorii nu au fost sub presiune, pentru că au dovedit că pot juca cu toţi grei din România de la egal la egal.

 Rep.: Ai ţine nepărat să fi prezent primul meci al Pandurilor în cupele europene? 
G.Z.: Cu mare drag. Nu ştiu dacă ar fi cineva de aici care nu şi-ar dori asta. Şi aş sta oriunde, şi copil de mingi dacă m-ar pune. Plăcerea ar fi prea mare pentru un asemenea eveniment atât de important pentru fotbalul gorjean, ca Pandurii să joace în Europa.

 Retras din fotbal pentru a-şi deschide o fabrică

 Puţini ştiu că de o bună bucată de vreme, viaţa lui Gabi Zahiu s-a schimbat total. Cunoscutul antrenor a lăsat de-o parte fotbalul pentru a intra în afaceri. Şi în doar câteva luni, Zahiu, ajutat de soţia sa, a pus pe picioare o fabrică de confecţii: „Acum m-am apucat de afaceri. E mult mai greu decât fotbalul, dar norocul meu e că eu nu prea sunt implicat direct, soţia le cam face pe toate. Deci, se poate spune că am lăsat antrenoratul pentru a fi antrenat de soţia mea în afaceri… Aşa a fost conjunctura şi dacă ea se şi pricepe, am zis să încerc. Că tot am încercat cam totul în viaţă. Avem împreună o mică fabrică, o secţie de confecții textile, e vorba despre treninguri, echipament sportiv, cu sediul la Strehaia. Am ajuns deja la 20 de angajaţi şi 20 de maşini de producţie. Lucrăm cu diverse firme de profil printre care şi Adidas, noi primim materialele croite, le ansamblăm şi apoi le trimitem la Caracal pentru finisare, după care pleacă direct în străinătate. Investiţia de până acum nu a fost aşa de costisitoare, asta dacă nu cumva m-a minţit nevastă-mea… Ce ştiu e că am pus la bătaie economiile mele de-o viaţă”, dezvăluie fostul antrenor al Pandurilor.  

 Gabi Zahiu, jucător și antrenor

Gabriel Zahiu s-a născut la data de 27 iulie 1960, în Constanta. A început fotbalul la vârsta de 10 ani, fiind legitimat la echipa de juniori a clubului Farul Constanţa, iar la vârsta de 17 ani a debutat în divizia A, ca atacant, în partida pe care Farul a susţinut-o în compania echipei ASA Târgu Mureş. Până în anul 1993, Gabriel Zahiu a jucat la Farul Constanţa, şi doar pentru 6 luni, a fost transferat la Petrolul Moineşti. Din cei 10 ani cât a fost fotbalist al echipei de pe litoral, Gabriel Zahiu a fost timp de 8 ani golgeterul acesteia. În perioada 1993-1995, s-a transferat în Bulgaria, în primul eşalon, la Dobrogea Dobrici, al cărei golgeter a fost timp de două sezoane. În 1995, a revenit la Farul Constanţa, ca antrenor secund, alături de Florin Marin. După doi ani, el a plecat cu Florin Marin, tot ca antrenor secund, la FC Naţional, până în 1999. În această perioadă a fost şi secundul spaniolului Jose Ramon Alesanco, după care, în anul 2000 s-a reîntors la Farul Constanţa, ca antrenor principal. Alaturi de Farul, a stat pâna în 2001, când a preluat aceeasi funcţie la divizionara B, Pandurii Târgu Jiu. Pentru puţin timp, el a fost şi antrenor principal la Callatis Mangalia, apoi la Laminorul Roman, Minerul Motru, Pandurii 2 şi CS Năvodari. Unica prezenţă a lui Zahiu pe banca Pandurii Târgu Jiu în prima divizie s-a consemnat în decembrie 2007, când a fost şi adversar al lui Petre Grigoraş, atunci antrenor la Oţelul. De asemenea, a mai antrenat şi echipa feminină de fotbal Pandurii Târgu Jiu (2007-2008). De aproape un an s-a retras din activitatea de antrenor de fotbal.

 www.sportingorj.ro