Gorjul are copii talentaţi. Miriam Aribăşoiu este un exemplu. Dar în cazul de faţă nu este vorba numai de talent. Sacrificiu, muncă, abnegaţie, vise şi mii de ore de antrenament sunt reţeta obligatorie pentru o viitoare campioană olimpică.

“Miriam, o mare campioană olimpică”

Motto-ul ei de viaţă stă scris pe o coală de hârtie, pe uşa apartamentului gimnastei din Târgu Jiu. E visul fetiţei de 14 ani care a venit să-şi viziteze părinţii. Anul acesta are la dispoziţie doar zece zile pentru a-şi mângâia păpuşile nou-nouţe din camera sa. În 2011 a stat şi mai puţin, doar patru zile. De fapt, “acasă”, pentru gimnastă este Centrul Naţional Olimpic de pregătire a Junioarelor de la Deva. Acolo se află de la şase anişori. Şi nu vrea să se întoarcă decât cu medalia olimpică la gât. Cea mai preţioasă.

Niciodată nu s-a plâns cât de greu îi este. Iar bătăturile din palmă demonstrează că nu i-a fost uşor. “Niciodată nu mi-am chemat părinţii să mă ia acasă”, răspunde Miriam. Mama ei, Violeta Aribăşoiu mărturiseşte: “I-a fost foarte greu. Eu o întrebam, “mami, mai poţi ?”. “Te rog frumos să nu mă mai întrebi niciodată asta.”, mi-a zis. Niciodată nu s-a plâns. Dimpotrivă, vrea să ajungă departe. Ultimul an a fost crunt. Făcea antrenamente cu atelă ghipsată. Ea nu recunoaşte, pentru că-i place şi nu vrea să ne îngrijoreze”.

Deja nouă ani i-a dedicat gimnasticii. Poate cei mai frumoşi. Miriam nu regretă nimic din timpul petrecut la Deva: “Am avut o copilărie mai frumoasă decât la bloc. Pentru că acolo sunt colegele, ne jucăm vara, iarna, tot timpul e înţelegere între noi şi o iubire, ca o familie”.

 Idolul Cătălina Ponor

La cinci ani, Miriam a văzut-o la televizor pe Cătălina Ponor şi din acel moment şi-a dat seama ce vrea să facă în viaţă. “În 2004 a văzut-o pe Cătălina Ponor la televizor şi a spus „aşa vreau să fac gimnastică”. Avea 5-6 anişori. Am dus-o iniţial la doamna Guţu, la Palatul Copiilor. Era în rândul din spate şi vroia în faţă că lucrează tot aşa de bine ca cele mai bune. Atunci am mers la Deva la o preselecţie. Nu am vrut să-i frâng aripile. Am vrut să vedem dacă are aptitudini şi dacă ea chiar îşi doreşte să facă asta. Când copilul îşi doreşte foarte mult, atunci e şi uşor şi frumos”, a povestit mama sportivei.

În 2012, în avionul de Bruxelles, Miriam Aribăşoiu a stat faţă în faţă cu idolul său. Cătălina a făcut parte din echipa de senioare a României la Campionatul European, iar Miriam a reprezentat România la junioare. “Pe toate gimnastele le apreciez, nu numai pe Cătălina. Au muncit enorm şi merită toate aprecierile. M-am întâlnit cu Cătălina. Am mers în avion cu toate senioarele. Ne-am înţeles bine, ca între colege. Ne învaţă, ne încurajează. La Bruxelles am stat în cameră cu Diana Chelaru, care m-a mai învăţat diverse trucuri. Sunt tot felul de trucuri să nu ai emoţii. Aveam emoţii la bârnă, de fapt toată lumea are emoţii acolo. Ca să scăpăm de ele, luăm o aţă, o băgăm în gură şi în timpul exerciţiului mestecam la ea. Şi aşa uitam de emoţii”, s-a destăinuit Miriam.

 Gimnastă de patru aparate

Cu mici reţineri, la sărituri, Miriam este o gimnastă de patru aparate. „Toate aparatele îmi plac. Mai puţin la sărituri.”, recunoaşte gimnasta. Chiar şi paralelul, un aparat care nu e o specialitate românească, este prieten cu fetiţa din Târgu Jiu. „O să fie o surpriză la paralele”, garantează mama sa. Mobilitatea sa extraordinară este marele său atu. Miriam poate inventa un element care să-i poarte numele. Un exerciţiu se învaţă în ani de zile şi pe parcurs se perfecţionează. E nevoie de multă muncă şi ambiţie. De perfecţiune.

 Medalia de bronz, cea mai preţioasă

Se poate spune că 2012 a fost un an de succes. Miriam Aribăşoiu a urcat de două ori pe podiumul de premiere. Mai întâi la Campionatele Naţionale de junioare 1 pe echipe, unde a luat aurul şi apoi la campionatele europene de junioare desfăşurate la Bruxelles, unde a obţinut bronzul. “Cea mai dragă medalie e ultima, cea de la Bruxelles”, susţine sportiva. “Adevărata gimnastică începe când treci la lot, de junioare şi senioare. Fiecare medalie e valoroasă, e munca ei acolo, ambiţia ei”, o completează mama sa.

Miriam are acasă 11 medalii, iar părinţii explică de ce sunt aşa “puţine”: “Strategia clubului de la Deva nu a fost să participe la multe concursuri. Se pune foarte mult accent pe pregătirea fizică. Uneori, exagerat. Sunt convinsă că la senioare va fi printre primele, pentru că îşi doreşte foarte mult asta”.

 Corespondează cu Nadia pe mail

Cea mai bună gimnastă a lumii, Nadia Comăneci este un mentor discret pentru micuţa Miriam. Prima întâlnire cu Nadia a fost la emisiunea tv “O dată în viaţă” a Iulianei Tudor, unde marii campioni au stat alături de tinere speranţe. Miriam Aribăşoiu a fost selectată să reprezinte viitorul gimnasticii. „Nu au fost foarte mari emoţiile, dar a fost o bucurie nespus de mare să dau mâna cu o campioană olimpică. Nu am prea apucat să vorbesc. Mi-a zis să fiu puternică. Mi-a dat e-mailul ei, vorbim pe e-mail. I-am scris şi mi-a răspuns, scurt şi la obiect”. Nadia a invitat-o şi la un concurs în SUA, organizat chiar de ea, însă olteanca a fost accidentată şi nu a putut onora invitaţia marii sportive.

Sprijin de la David

Eforturile financiare ale familiei lui Miriam au fost foarte mari, dar părinţii s-au bucurat de mărinimia domnului director de la Artego, Viorel David care a mai sprijinit şi alţi copii care au făcut performanţă. “Am cheltuit enorm cu ea. Am făcut naveta în primii ani la Deva. Singurul din oraş care ne-a ajutat a fost domnul David, care ne-a sponsorizat trei ani pentru că până intră la Centrul Naţional al Federaţiei trebuie să plăteşti 300 lei pe lună. Doi ani am plătit noi şi trei ani domnul David. Nu era o sumă foarte mare, dar cheltuiam încă pe atât pe săptămână. În rest… Nici nu ne-am dus să căutăm. Sportivii ar trebui susţinuţi. Sunt mândria oraşului, a judeţului”, au spus părinţii.

Mai nou, gimnastele junioare sunt obligate să poarte palmiere pentru a-şi proteja palmele, iar Federaţia oferă un număr limitat. Familiile trebuie să le procure, iar una costă circa 60 de dolari. Tot familiile sportivelor se ocupă şi de problemele medicale. „Circuitul medical pe care-l fac nu e atât de amănunţit. Ele au nevoie de un ecograf performant. Noi am dus-o la domnul Pompiliu Popescu (n.red: medicul echipei naţionale de fotbal). E un medic extraordinar, dar asta ne costă. Nu te ajută nimeni, dar spre binele copilului ce poţi să faci?”, au explicat părinţii.

 Regim strict la Deva

La Deva, viaţa e plină de privaţiuni. Performanţa cere sacrificii. Greutatea corporală este controlată zilnic, iar gramele în plus se “sancţionează”. “Meniul este foarte bogat şi sănătos. Mesele sunt normale, dulciuri primim când stăm bine cu greutatea. În fiecare zi avem cântar. Avem o greutate optimă, stabilită din 6 în 6 luni la Bucureşti, şi nu trebuie să o depăşim mai mult de 800 de grame. Dacă o depăşim apar restricţiile”. Înainte de concursuri se confiscă televizoarele şi telefoanele. După ora stingerii, nici cu laptopul nu mai e voie.

 Ţinta e Rio de Janeiro

Gimnastica adevărată acum începe pentru Miriam. La 15 ani face trecerea la lotul naţional de senioare şi de la 16 ani poate participa la Olimpiadă. Prima şansă pentru gorjeancă este Rio de Janeiro. Până atunci trebuie, însă să-i convingă pe antrenorii Bellu şi Bitang. “Pentru mine s-au întors la lot”, debordează de încredere Miriam. Ţelul său este clar: “Olimpiada de la Rio de Janeiro e o ţintă pentru mine, pe lângă european, mondial. Visul meu este să devin campioană olimpică absolută”. Şi mama sa crede cu tărie în obiectivele fiicei: „Miriam va ajunge campioană”!

www.sportingorj.ro